Azi, coroana a căzut

Pe Cayla am primit-o de ziua mea, în 27 iunie 2005. Era atât de mică pe cât se vede în prima poză. Încăpea în palmă. Timp de 3 ani și un pic, a crescut până la peste 500 de grame. Numele Cayla vine din ebraică și înseamnă „coroană”.

După câteva luni după ce am primit-o, a venit frigul și ea stătea într-un terariu de plastic, cam de 5 litri capacitate, dar cu apa relativ mică de adâncime. Într-o zi, am fost chemat repede de tatăl meu că e cu burta în sus și a murit. Am fugit repede la terariu și am încercat să o mișc, împingând-o cu degetul. Nimic. Apoi am încercat să o întorc cu burta în jos, lăsând-o în apă. A început să miște și să înoate. Așa am descoperit că apa trebuie să fie mai adâncă decât lățimea ei ca să se poată întoarce în caz că ajunge în apă invers.

După încă o lună, iarăși sunt chemat că a murit. Stătea pe un bolovan, afară din apă, cu ochii închiși, nemișcată. Repet procedura, o mișc, o întorc, la care ea mișcă încet și își dă drumul în apă. Așa am descoperit că broaștele țestoase hibernează când temperatura apei sau a aerului scade sub 20 de grade. A trebuit să o duc apoi la veterinar să o tratez cu injecții de vitaminoză. Dacă vrei să afli mai multe despre ele, poți citi pagina pe care am creat-o acum ceva timp.

După isprăvile astea, am decis că trebuie să aibă un confort sporit, așa că am făcut un acvariu de 350 de litri, lung de 1 metru și lat de jumătate, unde putea să se bălăcească liniștită. Am pus un încălzitor puternic ca să mențină apa la 28 de grade (temperatura recomandată) și am mai adăugat un filtru extern de apă care-mi permitea să schimb apa doar o dată la o lună.

Așa a trăit Cayla timp de 3 ani fericită. Stătea mereu în dreapta mea, noapte sau zi, mă privea prin geam. Mâncând inimă de vită crudă (mâncarea lor preferată) și salam, șuncă sau alte mezeluri pe care le mâncam și eu (țestoasele sunt omnivore, adică mănâncă ca și noi, și carne, și plante).

Azi am fost chemat iarăși acasă că a murit, eu grăbindu-mă totuși, dar și gândindu-mă că probabil ca dățile trecute nu e nimic grav, am ajuns repede acasă. Însă de data asta, Cayla a preferat să rămână cu ochii închiși pentru totdeauna. Eu, Elek și Chi vom fi mai triști de astăzi.

Versurile lui Bacovia însoțesc starea zilei de azi:

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau și azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-știu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Și dânșii n-or mai fi priviți
De nici un trecător...